Vechea vatră de istorie, oraşul nostru Târgu Frumos a
fost locuit în lunga şi zbuciumata lui istorie, pe lângă populaţia majoritar
românească, de numeroase minorităţi, dintre care amintim lipoveni, romi, evrei,
ceangăi, ucraineni, armeni, greci, francezi şi puţini austrieci. Datorită
transformărilor din epoca modernă şi contemporaneitate, din diverse motive,
majoritatea minorităţilor a părăsit oraşul, în prezent mai existând doar
lipoveni şi rromi[1].
Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului
Târgu Frumos se ridică la 10.475 de locuitori, în scădere față de
recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră
13.573 de locuitori[2].
Majoritatea locuitorilor sunt români (72,38%). Principalele minorități sunt
cele de rromi (8,12%) și ruși lipoveni (8,03%). Pentru 11,42% din populație,
apartenența etnică nu este cunoscută[3].
Prezența minoritarilor în Târgu Frumos este unul dintre
rezultatele evoluției istorice și reprezentă un element important al societății
românești, fiind o sursă pentru dezvoltarea ei socială și cultură, precum și,
în majoritatea cazurilor, punte inter-umană, conturându-se necesitatea de a
asigura dezvoltarea și transmiterea identității acestor comunități, prin
transmiterea noilor generații de elemente ale patrimoniului cultural
specific.
Cu trecerea anilor, confruntați cu modernitatea,
tinerii din comunitățile minoritare au din ce în ce mai puține date despre
moștenirea lor culturală. Prin aceste rânduri, încercăm să prezentăm populației
majoritare un punct de vedere diferit asupra vieții comunităților minoritare,
bazându-ne pe mărturiile membrilor acestor comunități, contribuindu-se, astfel,
la reducerea prejudecăților inter-etnice[4].
Minoritățile etnice au reprezentat întotdeauna un proces
semnificativ din populația orașului Târgu Frumos. Armenii, de pildă, odinioară
erau mult mai numeroși, dispărând astăzi cu totul.
Încercăm să prezentăm aici câteva din trăsăturile
particulare ale obiceiurilor românilor, lipovenilor şi rromilor, elemente de
interculturalitate şi sincretism, precum şi transformările de
interculturalitate observabile în ultimile decenii. Menţionăm că materialul
prezentat aici se bazează pe interviuri cu bătrânii
noştri şi contactele nemijlocite cu tradiţiile şi obiceiurile din
comunităţile din care noi, elevii, provenim.
Esenţial de precizat este că, elemente actuale din culturile tradiţionale rrome şi/sau lipoveneşti au fost preluate din cultura populaţiei majoritare, iar oraşul Târgu Frumos este un exemplu de convieţuire paşnică între diferite grupuri etnice. De altfel, nu avem cunoştinţă în istoria oraşului de conflicte majore între etnii pe motive rasiale sau de segregare şi, de aceea, acest mozaic etnic poate fi considerat un exemplu de bune practici.
Dacă doriţi, acest blog este o invitaţie la meditaţie,
retrospectivă şi introspecţie, iar întrebările ar trebuie să ne ofere un punct
de plecare.
Cine suntem noi?
Cum suntem noi?
Cine sunt ceilalţi?
Unde suntem noi?
Desigur că orice informaţie suplimentară este binevenită,
orice fotografie este un document care trebuie să circule. Istoria noastră
trebuie să fie cunoscută, fiecare generaţie trebuie să îşi scrie propria
istorie, aşa încât trebuie să ne scrie istoria.
Trebuie şi putem să ne-o scriem împreună, iar acest blog
poate fi un punct de pornire.
[1] Pentru detalii privind structura etnică în Epoca Modernă
vezi: N. Dărângă, Monografia comunei
Târgu Frumos, Iaşi, 1916; Silviu Văcaru, Supuşii austrieci în principatul Moldovei (1833-1835), Iaşi, 2014.
[2] Recensământul Populației și al
locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii.
[3] http://ro.wikipedia.org/wiki/T%C3%A2rgu_Frumos, tabel 13.
Conform acestei ultime statistici, pe fondul creşterii demografice în cadrul
comunităţii rrome, se observă o inversare a proporţiilor şi procentelor,
comunitatea lipovenilor, tradiţional situată pe locul II, căzând pe III, cedând
locul comunităţii rrome.
[4] Dan
Fripis, De la lume adunate... Despre
Târgu Frumos, Ed. Opera Magna, Iaşi, 2009.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu