Orașul meu Târgu Frumos
Târgu Frumos este un oraș mic din județul Iași, iar suprafaţa actuală este de 2452 ha. Este situat într-o regiune de „vie circulație” şi a fost predestinat prin formă și altitudinea mică să joace rolul unei „porți” de activă circulație, denumită „Poarta Târgului Frumos”. Este situat la intersecția drumurilor ce leagă orașul de Iași (45km), de Roman (40km), Paşcani (28km) și Hârlău (28km). În prezent, orașul are sub 11.000 locuitori, dar mulți dintre ei sunt plecați în străinătate.
În oraș și în împrejurimile lui sunt dealuri joase, dar și câmpii. Apele sunt mici, mai important fiind Bahluiețul, dar în apropiere se găsește cel mai mare râu din țară: Siretul.
Pe aceste teritorii, oamenii au locuit din cele mai vechi timpuri, o dovadă importantă fiind obiectele descoperite în pământ și care se află depuse la muzeu. Un astfel de muzeul se află la Liceul Ion Neculce, dar și la Cucuteni.
Legenda spune că în trecut, pe aceste pământuri, a existat un han mare, unde opreau călătorii obosiți ca să mănânce și să se odihnească. Hangiul avea o fată foarte frumoasă, care lucra acolo și care ospăta drumeții, dar nu prea vorbea cu ei. Călătorii vorbeau între ei și spuneau că hai să mergem la han la Frumoasa, hai să oprim la Frumoasa. Oricare ar fi adevărul, această zonă este foarte frumoasă și liniștită.
Târgu Frumos este unul din cele mai vechi orașe din Moldova, iar documentele istorice care se păstrează îl menționează pentru prima dată la 28 decembrie 1428, în timpul domnitorului Alexandru cel Bun. Apoi, Târgu Frumos apare amintit într-un document de la 5 octombrie 1448, în timpul lui Petru al II-lea Voievod, iar mențiunile documentare sunt din ce în ce mai numeroase.
Orașul a avut o istorie complicată și grea, tocmai datorită situării la intersecția de drumuri. A fost ars de tătari de mai multe ori, prima dată în 1513, dar și de polonezi. Numele de târg arată că aici se organiza o întâlnire periodică a negustorilor de animale, vânzători și cumpărători care veneau și din satele din jur.
Pe la 1763, domnitorul fanariot Grigore Calimah a încercat să refacă orașul, acordând drepturi și scutiri de taxe tuturor celor care se stabileau aici, astfel încât viața acestuia renaște din nou. Mult timp, orașul era împărțit în Târgu Vechi (Siliștea) lângă fosta Curte Domnească care astăzi nu mai există (se pare că a existat lângă biserica Sf. Paraschiva, pe locul unde astăzi este Blocul 7) și Târgu Nou mai în vale, lângă Bahluieț.
Pe la 1830, Târgu Frumos era reședința ținutului Cârligătura, dar după adoptarea Regulamentului Organic (1 ianuarie 1832) și împărțirea administrativă, orașul a fost inclus în județul Iași. La sfârșitul secolului al XIX-lea, orașul avea 4585 locuitori, iar în oraș funcționau trei biserici ortodoxe românești, una lipovenească, un spital, o școală mixtă, o farmacie și un birou telegrafo-poștal. Foarte importantă pentru oraș era gara. Linia de cale ferată a fost construită în 1871, iar transportul pe aceasta a ajutat comerțul și a dus la creșterea veniturilor orașului foarte mult.
În cartea preotului Neculai Dărângă publicată acum o sută de ani, orașul apare cu 4980 locuitori, din care 2230 erau evrei, apoi urmau lipovenii, dar existau și puțini germani, armeni, țigani. Aducțiunea cu apă și canalizarea în oraș s-au realizat în timpul primarului I. Tessaro între 1912-1915.
Un punct de atracție este Biserica Sf. Paraschiva, construită, probabil, de domnitorul Moldovei, Petru Rareș, fiul lui Ștefan cel Mare, cea mai veche și mai frumoasă biserică din oraș.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, aici s-au dat bătălii grele, între armatele româno-germane și cele sovietice, orașul aflându-se pe linia frontului Roman-Târgu Frumos-Iași-Chișinău. Bunicii noștri ne povestesc, cum, copii fiind, încă se mai puteau găsi pe arături bombe, gloanțe și chiar arme.
După război, în 1950, orașul a devenit reședința raionului Târgu Frumos din regiunea Iași, dar în 1956 acest raion a fost desființat, orașul trecând la raionul Pașcani din aceeași regiune. La reforma administrativă din 1968, orașul a fost transferat județului Iași, reînființat. În anul 1968, Târgu Frumos devine oraș cu funcția politico-administrativă de centru comunal cu 11 sate în subordine. În prezent comuna Târgu Frumos s-a desființat, iar orașul este independent din punct de vedere administrativ.
Chiar dacă mic, orașul meu are o istorie lungă, frumoasă și complicată. Evenimentele petrecute în țară au influențat și istoria orașului, iar locuitorii acestui oraș s-au implicat și în marea istorie națională.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu